Cu aproape un an în urmă, participam la un training pentru jurnaliştii de investigaţie. La acest training au fost invitaţi şi reprezentanţi ai Procuraturiim Ministerului Afacerilor Interne şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei. Atunci, colegul meu i-a întrebat pe reprezentanţii forţelor de ordine (de precizat reprezentanţi din guvernarea comunistă) dacă în R. Moldova ar fi posibil vreun atac terorist. Întrebarea i-a făcut pe reprezentanţi sa zâmbească amuzaţi. Ei au precizat că nici nu se pune problema ca sa fie vreodată vreun atac terorist în ţara noastră.

Astăzi, însă posibilitatea unui atac terorist uite că ia naştere şi în R. Moldova. Nu ştiu ce să cred. Ar exista aici trei variante. Din moment ce au fost înregistrate două apeluri telefonice  în anticamera prim-ministrului V. Filat cu ameninţări de răfuială fizicăm există prima posibilitate că, comuniştii îşi fac simţită prezenţa. Ei vor sa deşonstreze ca ei nu se retrag asa de bună voie de la păutere. Plăcerea de a sta confortabil într-un fotoliu de deputat este mult mai mare şi mai plăcută decât nişte vieţi ai unor tineri nevinovaţi.

O altă variantă ar fi mâna chiar a reprezentanţilor AIE. Dar, după părerea mea, pur subiectivă, aş exclude această variantă, deoarece prea mult au luptat, şi reprezentanţii celor 4 partide au încrederea şi convingerea că pot reuşi să ajungă la putere fără a pune în joc viaţa oamenilor. Mai ales că reprezentanţii AIE au susţinere şi din afară.

Ultima variantă ar fi şâina unui om nebun, dus cu pluta. Care s-a săturat un pic de viaţă şi a hotărât să se joace cu alte vieţi. şi a hotărât să se joace pe bune, cu vieti reale, nu doar cu jocuri din alea de pe computer.

Tare aş vrea ca reprezentanţii forţelor de ordine să gaseasca vinovatul si sa fie pedepsit conform legii. si tare aş vrea ca  nimeni, indiferent de dorinţa mare de a fi la putere să găsească alte metode de luptă şi nu să se mai joace cu vieţile oamenilor.

de cateva zile toate canalele de informare trateaza unul si acelasi subiect – legalizarea prostitutiei si a consumului de droguri. aceasta informatie a impartit societatea romaneasca in pro si contra. vreau sa aduc un exemplu. cu cativa ani in urma, sociatatea civila din R. Moldova a luat o decizie in cadrul unei campanii anti-drog, care a starnit reactia bisericilor in primul rand. deci, s-a hotarat sa se dea seringi narcomanilor. a fost o situatie cu totul neobisnuita. dar s-a mers pe principiul sa se aleaga dintre doua rele. pentru ca in orasul Balti, numarul consumatorilor de droguri era mereu in crestere. mai mult decat atat, narcomanii foloseau in comun acele de seringa, ceea ce agrava situatia si mai mult. dupa desfasurarea acestei campanii, s-a observat o reducere a numarului de consumatori de droguri si totodata si reducerea infectarii cu virusul HIV/SIDA.

iata de ce legalizarea prostitutiei si a consumului de droguri nu mi se pare o crima. pantru ca trebuie sa privesti partea plina a paharului. acele fete (prostituate) vor avea parte de un control sistematic la ginecolog ceea ce va reduce riscul imbolnavirilor: atat pentru barbati cat si pentru femei . politia nu va mai avea de muncit fara rost, caci oricum mare rezultate nu erau in urma raziilor pe care le faceau pe centrura si cel mai important – lichidarea proxenetilor. deci care e problema pana la urma? nimeni nu va fi obligat sa practice nimic. totul va fi benevol si nesilit de nimeni stiu ca slujitorii bisericilor o sa-mi sara in cap si o sa faca spume la gura. dar ar trebui sa priveasca partea pozitiva a situatiei. e mersul firesc al unei societati. ca prostitutia a fost din cele mai vechi timpuri, este si va continua sa fie,  deci nu e o noutate pentru nimeni. ca potrivit bisericii,  Sfanta Scriptura spune ca “la inceput a fost cuvantrul si cuvantul era Dumnezeu”, apoi se rezuma doar la atat.  ce face Biserica pentru Stat? nimic. doar stie sa spuna ca tot ce se face pe lumea aceasta e mare pacat: si sexul, si droguri si sa intorci cuvantul barbatului si sa… etc, continuati voi…

am crescut cu aceste desene animate acum cand le privesc rad pana la lacrimi ) dar voi?

Cateodata sa faci un delete pe unele parti ale timpului, pare sa fie extrem de usor. suna chiar bine. faci asta pentru ca toleranta nu se poate inghiti precum cafeaua pe care o bei dimineata in graba. fara niciun fel de regret. are un gust ciudat si cu miros tare si rece. o alergi un pic cu lingurita pentru zahar, din greseala, poate, lasi sa se simta citeva cristale, asta doar pentru a schimba decorul. in rest e aceeasi. poate cana este mai mica si alba.
simti cum acea stare transparenta te invaluie prin solidul corpului si nu iti permite miscarea. doar cite un pas mic si sigur. poate vizibilul se va intimpla, doar ca lipseste curajul. se transforma intr-o senzatie de ameteala usoara care parca se joaca de-a nu ma uita. si atunci? ce se intampla? dorintele isi aleg singure locul formand trepte care mentin verticalitatea solida. e o frica de invizibil dar care se hraneste din abundenta cu incercari uneori ratate, uneori umplute cu succes. dar pana cand?

20 de ani. e o varsta frumoasa. astazi se implinesc 20 de ani de la proclamarea Limbii Romane drept limba oficiala in stat si de la trecerea la alfabetul latin. din pacate situatia Limbii Romane ramane a fi inca trista. reprezentantii partidului comunist nu au recunoscut niciodata limba romana, nu au participat nicodata la manifestatiile acestei sarbatori. comunistii in frunte cu Voronin au atacat mereu si limba romana, si pe cei care vorbesc aceasta limba. acum, dupa 20 de ani poate va veni o schimbare. poate cei care au alergie de la pronuntarea cuvantului ROMAN, ar fi bine sa dispara pur si simplu din peisaj.

Pentru toti cei care simt aceasta sarbatoare, va felicit. va doresc sa fiti romani in suflet.

pentru toti cei care imi viziteaza blogul, am o piesa super fine pentru voi

astazi, R. Moldova implineste 18 ani de independenta. cit de independenta a fost ea, nu mai comentam. cert e faptul ca anul acesta R. Moldova va sarbatori independenta fara Declaratia de Independenta in original. asta pentru ca a fost arsa, dupa protestele din 7-8 aprilie,  asa au declarat deputatii comunisti.

poate acum, la ceas de desteptare se va produce schimbarea. desi negosierile inca mai sunt in toi.

fie ca aceasta zi sa aduca schimbarea pentru tara aceasta.o schimbare pe care fiecare dintre noi o asteapta.

voronin caua bobul de mazare in carul cu fan. in jumatate de an a mers de trei ori in vizita la Moscova. ultima sa vizita a dat peste cap un pic presa din R. Moldova. asta pentru ca Presedentia moldoveneasca nu a oferit nici macar un cuvantel despre vizita presedintelui in exercitiu.  dar voronin cauta acel bob de mazare. nu se multumeste el, cu ideea, ca a venit timpul cand pur si simplu trebuie sa se retraga linistit in lumea sa. poate ca ar trebui sa se mai odihneasca dupa opt ani de hotie, de coruptie, de minciuna. dar… nu… deci, cu “naframa prinsa-n bat” voronin a luat calea catre omologil sau, D. Medvedev, ca sa-i ceara un sfat, ce sa faca mai departe. dar surprize-surpeize. se pare ca si Mumei-Rusia, ii este c-am sila de “obositul” presedinte.  asa ca ei ii este indiferent cine va fi la carma puterii, doar ca important e relatiile intre cele doua tari sa fie bune. asa ca lui voronin, nu-i ramane nimic altceva decat sa faca cale intoarsa cu  “cu coada intre picioare”.

chiar daca simt ca un sfarsit e pe aproape, comunistii nu se lasa. acestia invoca fel de fel de pretexte si declaratii usoare. or fi venind ei la dialog cu AIE sau nu, nu se stie. cert e faptul ca, cica comunistii vor sa discute cu fiecare partid in parte. AIE isi mentine pozitia verticala. vom vedea pina cand. mai nou, e ca partidul comunistilor declara ca il vor vota pe M. Lupu la functia pentru presedintele tarii, doar daca acesta ar face o coalitie de centru stanga, cu ei, comunistii. opozitia se mentine, insa, pe pozitie. dar pana cand? oare Lupu isi va schimba blana sau DOAR NARAVUL? – that is the question.

O dimineaţă obişnuită de vară. Nimic nu prevesteşte lucruri deosebite. O rază de soare se strecoară prin termopanele vilei de la Condriţa. Vladimir Nicolaevici se trezeşte. Mijeşte ochii şi încearcă să privească la ceasul elveţian de pe noptieră. Nu desluşeşte nimic. Durerea de cap, după cheful din ajun, îşi face efectul. Se gândeşte cum să-şi înceapă ziua. Îl vede pe motanul Gorbaciov cum se linguşeşte la picioarele sale. «I-am pus numele omului care a distrus comunismul», gândeşte Voronin în voce.

Se ridică din pat. Pijamaua de culoare mov îi luminează faţa obosită. Un gând îi trece prin minte. El crede că durerea de cap ar putea dispărea după câteva pahare cu vin. «Dar nu vreau să beau singur. Pe cine aş putea invita?», se întreabă Vladimir Nicolaevici. Tot atunci, o idee îi lumină creierul. Voi invita la vila mea nişte jurnalişti. Dar de unde? Din Rusia, din România sau din R. Moldova? — îl tot chinuie gândurile pe Voronin.

Jurnaliştii români au nevoie de certificate pentru HIV/SIDA şi de acreditare, începe enumerarea. Vladimir Nicolaevici: unii jurnalişti moldoveni, însă, fac parte din Noua Dreaptă şi sunt extremişti, alţii scornesc minciuni ca să câştige o pâine. Cu aceştia nu vreau să stau de vorbă, o să mă doară capul mai tare, meditează preşedintele. Cel mai bine e să invit jurnaliştii din Rusia. Şi discuţia e mai uşoară ruseşte.

Un scurt telefon la sediul PCRM. «Vreau să invitaţi câţiva jurnalişti ruşi la vila mea», a tunat Voronin în receptor. Între timp, Vladimir Nicolaevici se îmbracă în blugi, îşi ia o cămaşă şi se pune pe aşteptat. Curând, un maxitaxi intră în ograda vilei lui Voronin. Acesta iese în întâmpinarea oaspeţilor. Cu un zâmbet în colţul gurii, Vladimir Nicolaevici îi pofteşte la o călătorie prin «modesta» sa vilă. Jurnaliştii au văzut cum Voronin pescuieşte, s-au plimbat prin împrejurimi, apoi au coborât în beci. Acolo poliţe lungi, încărcate cu provizii pentru iarnă. Toate erau «Made in Moldova». Apoi, ziariştii au fost serviţi cu vin, mere, nuci şi miere.

În toţi anii cât s-a aflat la putere, presa, dar şi societatea, au aflat mai multe despre preşedintele Voronin din presa rusă. Timp de opt ani, Voronin a împărţit presa în favorizată şi stigmatizată. Jurnaliştilor veniţi din Rusia nu li s-a cerut niciodată să prezinte certificat medical HIV/SIDA, de parcă în Rusia nu ar exista riscul îmbolnăvirii. Jurnaliştii ruşi nu au fost reţinuţi prin aeroport, ore în şir, fără hrană şi fără apă, nu au fost întorşi de la vamă şi nici nu au fost luaţi de poliţie şi duşi la comisariate. Jurnaliştilor ruşi nu li s-au răsucit mâinile în timp ce îşi exercitau meseria pe teren. Niciun ziarist rus nu a fost expulzat din R. Moldova.

De ce tocmai acum lui Voronin i se trezi dorinţa de a vorbi cu zeci de jurnalişti ruşi, înconjurat tot de atâtea camere de luat vederi? Oare dl preşedinte simte că a venit apusul pentru el? Oare preşedintele simte că i s-a încheiat apogeul şi în cel mai scurt timp nu îşi va mai aminti nimeni de el? Nici măcar ziaristul rus care s-a ales cu un borcan de castraveţi muraţi în urma vizitei la vila preşedintelui.