“distractie reala”
atunci cand lumea iti este mai draga, neaparat trebuie sa intervina ceva care sa iti aminteasca, asa un pic, adica un fel de trezire din aia, care iti sopteste sarcastic la ureche sa te trezesti la realitatea noastra reala si nu de visare. ne facem planuri nu grandioase, dar care au, totusi, o anumita influenta pentru starea noastra interioara. cineva sus, se distreaza enorm, si ca distractia sa nu fie de una singura, ni se da un val in plina figura, care ne trezeste.
de cate ori, pasii se indreapta spre locul unde, nici nu vrei sa il pronunti, simti cum te iau ametelile si vrei sa parasesti tot sau sa eviti cu ochii inchisi, pur si simplu.
multiplele ore petrecute in intrecerea de a avea ceva ce nu e al tau, doar pentru a stimula distractia care, e reciproca, simti cum uiti. apoi, cand te minti cu ideea ca in viata asta nu consta in ceea prin ce ai trecut, dar e de fapt alta e prioritatea si acceptarea. si atunci cand iti infloresc frumos zambetele iar ochii spun tot ce gandesti pentru ca se iubesc prea mult cu notiunea de expresivitate, vine o zi, alta, adica, unde simti si intelegi ca lumea reala din care faci parte e chiar reala si nu va fi asa cum iti imaginezi sau asa cum ti se sugereaza delicat si subtil.
