doar daca nu ar fi… evadarile

Uneori evadarile sunt binevenite.  dar sa fie o evadare din aia fara reveniri si fara chemari si fara regrete. e o stare mai fragila, poate inerta. circulatia sufletului e din ce in ce mai lenoasa. o circulatie vascoasa care se taraie ca un vierme dintr-un punct in altul, fara sa incetineasca la virgule. se invarte intr-un cerc, pentru ca sa nu se adune prin colturi. e mai usor asa. acumularile nu duc niciodata la bine. poate e starea din care nu vrei sa iesi sau sa recunosti ca vrei sa iesi. chiar si visele sunt zgaraiate tardiv, aproape dureros de nebun de o tacere incetinita. fara intrebari de genul “de ce”, asta pentru ca raspunsurile s-au pierdut, iar cautarile sunt zadarnice. cel mai bine e sa evadezi printre zboruri de sistem.  caderi frecvente nu-s, plecari nu-s, reveniri nu e cazul. importante sunt stationarile. e ca  si cum ar fi o gura rece de aer de ghiata cu una fierbinte dintr-o zi torida. combinatia e plauzibila, doar daca nu ar fi frecvente evadarile….