O călătorie de “vis”

Nu e nimic nou în transportul public. Călătorim în autobuze, troleibuze şi microbuze ca să nu uităm cine suntem. Suntem oamenii care ne ne îmbulzim, ne înjurăm şi ne deprindem cu această stare de lucruri. Zilnic ascult «refrenele» taxatorilor «achitaţi taxa», «permisele şi abonamentele prezentaţi». Ei strigă, călătorii aud, dar asta nu ajută.

Salarii comice pentru apartamente astronomice

Pe vremuri, când bunicii şi bunicele noastre erau fete şi flăcăi, se căsătoreau de cum ajungeau la majorat. Ei îşi începeau viaţa conjugală cu două linguri şi cu o laiţă. Şi năşteau copii câte doi pentru mama, câte doi pentru tata şi câte doi pentru ţară, uneori chiar şi câte trei pentru fiecare. Iar pe parcursul vieţii agoniseau la gospodărie şi trăiau fericiţi, fără a suporta lipsuri. Ei nici nu se gândeau că ar trebui să economisească bani ca să le ajungă până la