***
altceva decît politică, probleme sociale, economice etc. Nişte gînduri în scris fără să utilizez “delete” 
Căteodată e bine să priveşti în urmă. Nu cred în schimbările esenţiale care se datorează trecerii timpului. Parcă înţeleg teama de singurătate care încearcă să ne împiedice atunci cînd încercăm să fugim dintr-o iluzie în care nu ne mai regăsim. Înţeleg pre bine teama de a te detaşa de o realitate din care vrei pur şi simplu să evadezi. Dar nu înţeleg acea strădanie disperată, uneori chiar ridicolă a pornirilor. Nu înţeleg acea încremenire de senzaţie d esiguranţă, dar care e numai senzaţie… Nu înţeleg acea adîncire într-un confort dobîndit cu greu, dar care nu-ţi aparţine. Şi nu e uşor să de desprinzi de o situaţie şi să aşterni un strat de vopsea proaspătă ca peste o rugină…Şi atunci? OAre are vreun rost să plecăm? oricum, toate trenurile ajung într-un final pe acelaşi peron…dar oare are rost să rămînem?
4 comments so far
Leave a reply
profund…dar nu ti se potriveste aceasta culoare a pesimismului.
da tu vad ca ai dato cu filosofeala! ce sa spun. sunt impresionat. sincer. mai astept astfel de ganduri.
pt diana. dar nu e chiar pesimist, e asa niste ginduri in scris:)
pt nicu. vor fi dar nu chiar f des, ca sa nu devin un mare filosof
Un discipol se duce la profesorul lui de meditatie si ii spune: “E oribil cand meditez! Ma distrage orice, picioarele imi amortesc, sau imi vine sa dorm mereu. E pur si simplu oribil!”
“O sa treaca”, ii zise profesorul..
Dupa o saptamana, discopolul se intoarce la profesor: “Este superb acum cand meditez! Ma simt atat de constient, atat de pasnic, atat de viu! E pur si simplu superb!”
“O sa treaca”, ii zise profesorul..